Stieg Larsson – trilogia Millenium

cea mai recenta lectura facuta de mine este dupa cartile din trilogia Millenium, de Stieg Larsson. nu este o lectura inaltatoare, nu sunt povestite fapte iesite din comun, nu sunt prezentate intamplari din care sa inveti lectii de viata. este un thriller scris modern, cursiv, placut si captivant. cu ceva mai mult de 1900 de pagini, deci cam 650 de pagini/carte, cartile sunt greu de citit chiar oriunde (alde metrou sau in vizita regulata la locul unde mergi de unul singur) dar povestea te face sa iei cartea dupa tine si la cinema.

cineva…

nu sunt si nu am fost un fan infocat wasp. stiam, ca mai toata lumea, despre cum e sa vrei sa fii cineva, despre wild child, forever free, love machine, i don’t need no doctor, blind in texas si, ca ascultator de city fm, de cateva single-uri de pe dominator sau babylon. stiam ca sunt din los angeles, stiam ce e ala heavy metal sau (mai nou) shock rock, stiam cum arata domnu’ negrisoru’ faralege si stiam ca imi place de exceptie timbrul lui vocal in care striga toate versurile, forta curata si alta nu! nu ai cum sa nu ii recunosti vocea! asa caci, desi nu stiam suta-n mie ce inseamna wasp, aducandu-mi aminte cu pofta cum citeam despre ei in heavy metal magazine prin liceu, m-am hotarat sa merg la arenele romane ieri pentru concert! rock!

Maestre!

03.01.2009, ora 12:25, adresa Str. Popa Soara nr. 52, Sector 1, Bucuresti

Asteptam in masina parcata pe partea stanga a strazii in linie cu celelalte masini parcate pe strada mentionata mai sus, la ora si in ziua mentionate mai sus, sa imi raspunda o domnisoara la telefon. de fapt asteptam deja sa ma sune inapoi, eu fiind deja la al doilea apel. si cum nu se intampla asta eu asteptam, dupa cum am mentionat. la un moment dat parcheaza exact vis-a-vis de mine, dar pe banda de mers, o duduie. coboara din masina si intra intr-o scara de bloc. am presupus ca nu sta mult pentru ca oprise masina chiar in mijlocul drumului. intre timp apare o masina pe strada pe partea stanga de mers. merge, ajunge in dreptul masinii oprite de romanca noastra neaosa, se chinuie un pic sa se strecoare si trece. rasuflu usurat. in 2 minute apare si romanca noastra de bucuresti, se urca la volanul masinii si incepe sa-si ordoneze dumnezeu-stie-ce prin geanta ei de masina, moment in care apare, tot din spatele ei, un bmw x5.

deschide ochii!!!

si incearca sa fii fericit! uita-te in jur cand mergi pe strada, coboara din masina si aseaza-te pe o banca. incearca 5 minute sa stai acolo si sa vezi ce se intampla in jurul tau. daca nu vezi nimic deosebit, nimic frapant, ridica-te si mergi un pic in directia opusa fata de unde ai parcat masina. mergi spre cea mai apropiata gara de metrou. e prea departe ca sa mergi pe jos? perfect, ia un autobuz sau un tramvai. tine minte, uita-te foarte atent si prelung la tot, dar absolut tot ce vezi pe strada. la trotuare, la stalpi, la oameni. mai ales la oameni… tot nu ti-a ramas nimic in minte? tot nu ti-a venit nici macar o secunda sa plangi? tot nu ti-a provocat nimic un sentiment de mila, de durere? dar de bunastare, de dorinta de a deveni o persoana mai buna? ok, ajungi la metrou, intra la metrou si mergi un pic cu metroul, 2-3 statii. nu, nu pana la cap sau periferie sau mai stiu-eu-unde. relativ aproape, poate chiar in cartiere bune. tot nimic?

ai dreptate, poate am gresit sa am o astfel de pretentie. esti prea infipt in scaunul masinii tale de j’de mii de euro ca sa fii atent la ce se intampla in bucuresti. probabil ca stai la birou 8-10 ore pe zi, birou cu geamuri termopan, cu aer conditionat, cu cafea, sucuri si poate si ceva de gustarica, fotoliu comfortabil, telefoane, computere si alte nebunii. si dupa aceea probabil ca abia astepti sa ajungi acasa la televizorul tau lcdtoov, sa bagi bere rece si gustari pretioase, sa mai cumperi ceva on-line sau sa-ti admiri alegerea de mobilier mobexpert… nu o sa vezi insa oamenii care mor de foame, nu o sa-i simti pe batranii parasiti de copii si nepoti care abia isi duc zilele, nu o sa te impiedici de handicapatii fizic care incearca sa-si faca si ei traiul.o sa-mi zici ca prerogativul celor care muncesc este sa aibe o zi mai buna, ba chiar poti sa o duci pana in extreme pana la teoria evolutionismului! nu vorbesc despre astea, ci despre atatea chestii care ar trebui sa te bucure, lucruri simple, iar tu le ignori pentru ca iti doresti o masina mai buna, un televizor mai mare, un telefon mai destept. nu te mai poti bucura de sanatate decat daca te arunci in cap. nu te mai poti bucura de familie decat daca nu te mai bazaie cu intrebari “stupide”. nu te mai poti bucura de prieten/a decat daca o faci intr-o pozitie de comentat. nu te mai poti bucura de prieteni decat daca te duci in club, bei de nu mai vezi bine si iti bubui urechile fara sa poti schimba o vorba cum trebuie cu niste oameni. uita-te in jurul tau si o sa vezi ca oameni simpli, cu mult mai putin decat ai tu sunt mult mai fericiti! uita-te in jurul tau si o sa vezi oameni cu adevarat napastuiti cum traiesc iar tu nu stii cum sa te faci sa simti ca traiesti! incearca macar o data sa vorbesti cu un om neajutorat, cu un batran, cu un amarat, cu un handicapat…

am vazut o imagine horror: intr-o statie de tramvai cu refugiu, o batrana a cazut de pe refugiu in spatele tramvaiului. pe linia de tramvai!!! in secunda urmatoare de pe trotuarul opus au inceput sa traverseze o tanara si un batranel, tanara in fuga, batranul in functie de puterile lui. tanara a fugit direct in tramvai, batranul s-a oprit sa o ajute pe batrana sa se ridice. mi-a venit sa plang si sa fac accident cu tramvaiul.

incearca sa vezi cat de frumoase sunt lucrurile simple. incearca sa te uiti aici si spune-mi daca simti ceva…

munca si nu lucra!

…este motivul pentru care ajungi din ce in ce mai rar la hobby!

asa-i in tenis

ore lungi, dimineti matinale, seri lungi, somn pe sponci, basici multiple, arene mult, kids’ day, mini turnee, alergatura, cafele pe ochi frumosi, surubareala, caterinca si glume, mistouri si bascalie, sandwichuri si sandwichuri, mofturi si carcoteli, clienti si furnizori, depozite si carucioare, nervi si pauze…

Praslea cel voinic si masterul marsav

Praslea s-a hotarat sa fie si mai destept, vai de fundu’ lui ca nici el nu mai stie ce e! asa caci a cautat sa dea dovada de minte peste genunchii broastei si sa se inscrie la un master…

sfaturi

viata asta imputita de corporatist, cum iti intra in sange si nu te mai lasa nici sa te usurezi, nici sa mananci, nici o fiziologizare in liniste si pace nu poti sa ai. relatii colegiale sunt ingropate, prietenii sunt disparuti, barfa este acida si abundenta, fatarnicia e maxima, moda si mofturile te scot din casa si tot ce se asteapta este sa calci stramb. deja trebuie sa invezi ca nu mai esti atent sa nu gresesti pentru ca esti un bun profesionist, esti atent sa nu gresesti ca te urmareste tot timpul cineva care abia asteapta sa te taie. nimic nu se mai comunica verbal, mailul este de baza cu cc-uri in prostie, sa ne acoperim fundu’ si sa ne afirmam ca activi, sa facem trafic pe mail si sa suprainformam aiurea. trist, exagerat de trist. degeaba visezi la “sedinte” tinute la cafea, la tigara, pe prietenie, degeaba vrei sa vii intr-un mediu prietenos, daca nici macar colegial nu poate sa fie.

A.S.E.

ieri, pentru ca eram in zona Romana sa caut niste diverse carti, am bagat si un ochi in A.S.E. la biroul de diplome sa-mi ridic, dupa 2 ani, diploma de master. am vazut eu ca intrarea din Bastiliei e aranjata, nu mai sunt usile alea vechi cu fier, sunt inlocuite cu unele complet noi de sticla iar holul mare era mult mai aerisit, dar nu am dat importanta. chiar daca stiu ca s-au facut si investitii de nu-stiu-cate caldari de bani tot nu m-am uitat prea atent in stanga si-n dreapta, ci m-am dus direct la casierie, am platit taxa de eliberare a diplomei si dupa aia la biroul de diplome. acolo insa, surpriza, aflu ca, avand in vedere ca inscrierea la master am facut-o in baza unei adeverinte si nu a diploemi de licenta, domnisoara de acolo a fost blocata in birocratie si formularistica si nu a putut misca in front. cu galusca inghitita, mi-am dat seama ca trebuie sa vin in alta zi. problema: oamenii astia lucreaza ca pentru studenti: program de luni pana vineri de la 11 la 16. a fost insa draguta domnisoara de acolo care, afland ca lucrez in marginea Bucurestiului traficat si blocat, mi-a sugerat sa vin astazi pana in ora 11, si sa ridic patalamaua. multumesc frumos, sarut mana, sunteti foarte amabila!

de mare drum

Ca tot romanul vesel am fost la mare (departare) in weekend – si anume pe insoritul litoral romanesc. Ca si motive de deplasare pe litoral enumar urmatoarele: bere, surubelnite, speranta de scoici pescuite in regie proprie (nematerializata), Street surfing – asta e pisator, daca inveti ce si cum!