roibul innegurat se lupta cu balaurul subpamantean

Eee, si a trecut ceva vreme de cand Praslea cel Voinic a luat-o de mana pe Printesa Fermecata si s-au asezat sa-si faca trai in palatul de clestar. Si tare harnici au fost ei si traiul l-au muncit frumos in asezamantul ce a ramas sa le fie casa si camin. Si tare dulce le e viata cand se intoarna in palatul lor dupa o zi de cazne si treburi si admira domeniul, savureaza ambrozie si vin si pleaca urechea la povestile trubadurilor sau la acrobatiile saltimbancilor.

cazna vesmantului

erau Praslea cu Printesa Fermecata in concediu pe taramuri straine. si totul era fantastic. vreme zambitoare, griji lasate in urma, pofte si placeri tomnai bune de satiscafut.
si cum se bucurau cei doi de poftele zilelor libere acordate de imparatie, se duc ei in vizita la bazarul alegoric pentru invasmantare. departe si ascuns statea bazarul, zi de vara pana in seara trebuia pentru ochiul necunoscator si piciorul nepriceput sa-l vada si sa-l gaseasca, dar l-au dibuit caci au avut ajutor cei doi.

surghiunul si printesa fermecata

Si tare dor ii era lui Praslea de Printesa Fermecata, pentru ca ea din tot tinutul stia cum sa faca numai bunataturi trupesti si sufletesti. Si numai ea avea un suflet atat de curat si frumos pe masura merelor de aur…

Praslea

Personal prefer sa ma subestimez decat sa ma supra-apreciez. Prefer sa stau si sa inghit sau sa fac de mai multe ori acelasi lucru/activitate de incepator, de novice, pana stiu ca o stapanesc perfect decat sa ard etapele si sa ajung sef. Nu rezolv nimic, nu ajung nicaieri si nu ma simt cu nimic mai implinit.