chitara careia nu i se rup corzile niciodata!

sau despre cine poate si nu stie sa cante la chitara. sau oare e mai bine cine stie si nu poate? oricum ar fi, presupunand ca ai fost pe la concerte de la baieti cu plete, sau macar la beute prin liceu sau cluburi de profil cu difuzoare gonind decibeli spre tine via heavy metal/hard rock si celelalte variatiuni, nu ai cum sa nu fi vazut pe unii sau altii dand din cap, cantand din voce si mimand ca ar canta la un instrument cu corzi sau cineluri. momentan ma voi opri asupra imaginii de chitara invizibila pe care si eu, la randul meu, am rupt niste solo-uri dementiale si am lansat niste riffuri de am cutremurat inclusiv temelia pamantului si am inmormantat si inviat mii de oameni!

Din categoria vise…

De cand am inceput sa ascult muzica, am transformat-o in pasiune.
Nu mai am loc de CD-uri, caut concerte pe DVD, concerte la care nu am putut spera sa ajung, stiu versuri de la mai toate melodiile pe care ti le poti inchipui ca le vei asculta vreodata la radio, urmaresc bloguri si site-uri “de specialitate”, am peste 100 de GB de muzica, motiv pentru care caut sa upgrade-ez memoria externa, incerc sa imi transform colectia de CD-uri in colectie de CD-uri/mostenire,