Ionel Teodoreanu – Lorelei

Asa ca si in poemul-legenda a lui Heine/autor anonim, si ca in realitatea geografica a Rhin-ului, Lorelei moare tragic si nu poate altceva decat sa il cheme spre inec si pe cel care a iubit-o. Desi nu ii pot trasa cu carbune caracterul si sunt unele chestii care imi scapa (tanara dar cu scoala vietii, frageda dar maturizata de sentimente), Luli il trage pe sotul ei intr-un destin neexplicat de catre autor.

John Steinbeck – Fructele maniei

Ma intreb daca romanasii nostri dusi la munci prin alte tari sunt vazuti ca okies-ii lui Steinbeck. Nu sunt insa sigur ca ai nostri dau dovada de calitatile, trasaturile de caracter ale celor descrisi in cartea lui. Ai lui Steinbeck, desi goniti, alergati, haituiti, saraciti, nu fura, nu omoara, nu violeaza… Ba chiar mai mult, reusesc sa creeze imaginea optimista a unui viitor posibil si, prin gesturi care, in conditii “decente”, ar cocheta cu grotescul, sa isi demonstreze calitatile, taria de caracter si natura profund umana.

Pascal Bruckner – Luni de fiere

Man, carte cu cacat despre cacat… despre dragostea care se transforma, care te consuma, care se consuma, care nu poate fi atinsa, care daca o atingi prea mult se transforma in ura. despre poftele si asa zisele neajunsuri care, o data intrate in cap, te pot distruge, te pot face sa pierzi tot ce aveai frumos din cauza ca ai avut o pofta ne-la-locul-ei.