De la Radna la Lipova

se tot plimba Mara, incercand sa convinga ca nimeni nu are copii ca ai ei: si frumosi, si destepti, si de viitor, si cu zestre si avere facuta de ea…

nuvele romanesti in stil realist

sub caligrafia lui slavici, bineinteles. cand le-am citit prima oara, si anume prin liceu, probabil ca nu ma ducea prea mult capul, ori eram enervat de ideea de a citi pentru ca asa spune la programa literara a scoalei, dar oricum nu am simtit o tragere de inima prea mare.
acum, cu multamiri pentru un cotidian de larga circulatie nationala care s-a gandit sa dea carti intr-o anumita zi a saptamanii, am cumparat si cele cateva nuvele ale sus-numitului, si in speta Budulea Taichii, Popa Tanda, Gura satului, Padureanca si Moara cu noroc. parca l-as fi descoperit pe Steinbeck roman. mi-a placut la nebunie!
desi in unele momente am simtit ca ma scap pe mine de ras, noroc ca eram asezat unde trebuie, majoritatea finalurilor insa frizeaza extremul, in pur stil realist. nota sumbra, moarte sigura. ce ii aduce acolo? un scurt moment de indecizie, urmat de un alt scurt moment de incapatanare.
recomand

John Steinbeck – Fructele maniei

Ma intreb daca romanasii nostri dusi la munci prin alte tari sunt vazuti ca okies-ii lui Steinbeck. Nu sunt insa sigur ca ai nostri dau dovada de calitatile, trasaturile de caracter ale celor descrisi in cartea lui. Ai lui Steinbeck, desi goniti, alergati, haituiti, saraciti, nu fura, nu omoara, nu violeaza… Ba chiar mai mult, reusesc sa creeze imaginea optimista a unui viitor posibil si, prin gesturi care, in conditii “decente”, ar cocheta cu grotescul, sa isi demonstreze calitatile, taria de caracter si natura profund umana.