La abia 2 saptamani de la festivalul muzical al verii (in opinia mea), in speta OST Fest, s-a desfasurat Rock the City editia a 2a (sub titulatura asta, altfel aceeasi organizatori s-au ocupat de Sonisphere 2010, cu adevarat cel mai mare festival din istoria muzicala contemporana a Romaniei, din toate punctele de vedere: formatii, public, etc.).
Anul trecut Rock the City nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor dat de Sonisphere, cu nume relativ atragatoare: Therapy, Sabaton, Mike and the Mecanics, Hatebreed, Prodigy, Whitesnake si Judas Priest (ultimile 2 formatii fiind si singurele pe care le-am vazut in concert in festival, desi imi pare rau de Therapy si Sabaton…).
Anul asta festivalul a ramas cam la acelasi nivel, relativ departe de Ost Fest…
Prima seara (cea romaneasca) a fost cu greu salvata de Celelalte Cuvinte. Luna Amara mi s-a parut prea infipta in actiuni civice / politice, iar Nic fara voce; Timpuri Noi ar trebui sa se reformeze in Timpuri Grele pentru Timpuri Noi, o formatie care parca traieste din ce a fost frumos candva, acum multa vreme, lipsa unui cantaret vocal facandu-i sa para mai putin decat o umbra a ce au fost candva; Heaven shall burn nu m-au interesat. Celelalte Cuvinte insa au avut o prestatie foarte, foarte buna, un playlist la fel de complex precum pasajele instrumentale cu care formatia ameteste publicul si, in general, o muzica ce nu mai are nevoie de alte introduceri, explicatii sau motivatii. Imbinare perfecta intre heavy metal si rock progresiv, Celelalte Cuvinte sunt la intalnirea romaneasca intre Rush si Dream Theater.
A doua seara a fost topul maxim pentru mine – Soulfly si Black Label Society in deschidere la Machine Head! Soulfly a aratat un Max incredibil de schimbat (aproape foarte gras), cu unele probleme la voce pe growling, dar per total un concert foarte, foarte bun pentru un festival. Tare mult mi-ar fi placut sa vad si un wall of death, dar nu a fost cazul, Max limitandu-se la “invitatii” nenumarate de mosh-pit. Chitaristul Ricco absolut exceptional, iar basistul o figura pitoreasca, cu ciorapii lui albi trei-sferturi. Black Label Society, desi nu am ascultat foarte mult, canta un heavy metal combinat cu southern rock / blues care suna foarte bine, desi si ei ar putea beneficia de aportul unui solist vocal. Muzica buna, dar nu exceptionala, dar un concert care mi-ar fi parut rau sa nu-l vad.
Machine Head! Pentru toti cei care i-au ascultat, nu e nevoie sa mai povestesc eu nimic! Cred ca formatia da o traiectorie perfecta in ceea ce inseamna thrash metal actual, iar in concert sunt senzationali. Cu un playlist foarte bun, care insa a evitat albumele lor experimentale (desi eu sunt fan The Burning Red), accentul picand insa pe ultimile 2 albume, au avut un concert foarte bun, foarte, foarte bun! Mosh-pit-uri, riff-uri, solo-uri, rupere! De curand au sarbatorit 20 de ani de activitate, iar directia pe care au pornit cred ca ii fac, pe merite, sa fie port-drapelul noului-val-de-thrash-metal.
A treia seara a fost una frumoasa de inchidere a festivalului: Within Temptation, The Cult, Evanescence, Guns’n’Roses. Am vazut doar Within Temptation si Evanescence, care, desi nu m-au dat pe spate, s-au ridicat la nivelul general al festivalului: bun, dar nu cel mai bun. Voci curate, frumoase, limpezi ale celor doua vocaliste, instrumental bun, prezenta scenica, playlist complet si complex, de la cele mai cunoscute si mai vechi, la cele mai nou lansate, au fost exact catalistul necesar pentru a goni mai repede inspre litoralul insorit al Marii Negre si, mai ales, inspre Bianca. Curiozitatea serii: m-am distrat si m-am simtit foarte bine cu Holsten fara alcool.
eu sunt metalanul barlauz 