tusesc, domnule sorescu.

La cele mai bune replici ale mele
Ai tusit, scorpie batrana.

Henry Ford, Mesia minunatei lumi noi

Aldous Huxley face parte din grupul de scriitori moderni care m-a atras in ultima vreme cu romanele lor cu teme futuristico-utopice (desi granita cu distopia este extrem de fina), romane precum Ferma animalelor, 1984 sau Portocala Mecanica. Huxley creioneaza o minunata lume noua, o lume coordonata si organizata inginereste de catre Controlorii Mondiali.

De la Radna la Lipova

se tot plimba Mara, incercand sa convinga ca nimeni nu are copii ca ai ei: si frumosi, si destepti, si de viitor, si cu zestre si avere facuta de ea…

Sidney Poitier

Gratie timpului excesiv de liber pe care il am la dispozitie de cateva zile am reusit sa vizionez de 2 ori in aceeasi zi un film mondial: In the Heat of the night cu Sidney Poitier. Desi e un film tocmai din 1967 tot am reusit sa fiu prins de el de ambele ori. Pe scurt: Sidney Poitier, un negru din Pennsylvania, se afla in trecere printr-un oras din Mississipi cand este luat pe sus si dus la politie pentru o crima pe care nu a comis-o. Desi este tratat cu o atitudine rasiala de catre ceea ce se dovedesc a fi colegii lui (el fiind detectiv in cadrul politiei din Pennsylvania), ramane pentru a investiga cazul respectiv. Filmul este destul de captivant nu prin actiune si suspans, desi e un film politist, ci prin jocul dintre cei doi protagonisti principali: Sidney Poitier, un negru, si Rod Steiger, un alb (seful politiei din orasul respectiv).

Tudor Ceaur Alcaz

Cred ca este cea mai frumoasa carte pe care am citit-o. As putea spune ca este cea mai buna opera a lui Ionel Teodoreanu, fara insa a beneficia de recenzii, critici, reeditari, includeri in diferite programe scolare, etc. Este insa o carte PURSISIMPLU exceptionala, 4 volume (din 5 planificate, cica, al 5lea insa ori nu a mai avut voie sa apara, ori a fost scos din circulatie de stapanirea de la vremea respectiva) care se desfasoara intr-o linie foarte atragatoare. Povestea incepe cu adolescenta mai sus numitului si se termina subit, fara o finalitate concreta, cu maturitatea acestuia intr-un moment de rascruce – Al Doilea Razboi Mondial.
Sunt surprinse atat momente istorico-politice cat si sociale si psihologice din viata anilor ’40. Desi aspectele sociale sunt cele care primeaza in poveste, iar cartea se desfasoara prin relatiile pe care personajele le au intre ele, aspectele istorice si politice au o extrem de fina si ironica intrepatrundere incat, pentru un ochi neavizat apar ca niste foarte frumoase detalii, iar pentru cei care stiu substratul apar ca o palma ce neaparat trebuia cenzurata.
Scrierea lui Ionel Teodoreanu este atat de literara, frumoasa, imbietoare, incat nu o data reuseste ca, in 10 pagini, sa monteze o situatie extrem de dramatica si tensionata, pornind de la un lucru sau fapt absolut natural si aleatoriu, sa culmineze atat de abrupt incat, mie cel putin, simti ca ti se face rau, pentru ca apoi sa dezamorseze totul natural, normal, cursiv si imediat, nu numai evitand, dar nici macar nu creaza cea mai mica senzatie de falsitate sau incordare in scriere. Iar la final, bineinteles, morala!
Editia pe care o am eu e din 1940-s’un-pic, e scrisa pe hartie galbena-ceroasa, perfect desprinsa din epocile descrise in carte. Cartea, dupa cum spunea, nu a fost re-editata, din pacate se pare ca a fost uitata, desi pot recunoaste impacat ca este cea mai frumoasa carte scrisa de un scriitor roman pe care am citit-o vreodata.

aspidistra

George Orwell, scriitor britanic, foarte prolific in perioada interbelica, cunoscut cititorilor pentru “Ferma Animalelor” si “1984” (curios faptul ca astea 2 carti le-a scris spre sfarsitul vietii, la aproape 10 ani distanta de perioada in care a fost pe val), scrie, nu fara auto-ironie, sarcasm si umor, despre nobila traire si inaltatorul sentiment pe care il au oamenii care se lupta sa traiasca o viata integra, neumbrita de bani si a lor dominatie. “Aspidistra sa traiasca” este o poveste interesanta semi-autobiografica in care personajul principal, aspidistra, domina viata clasei de mijloc sarace, clasa care vrea sa faca parte din lumea buna, nereusind insa sa-si depaseasca conditia. Asa caci aparentele reusesc, in mod superficial, sa ii ridice pe cei care se lasa condusi de zeul-ban, in loc ca acestia sa-si accepte situatia, ba mai mult, sa isi traiasca viata eliberati de acest demon. Dupa o serie de peripetii, intamplari si refulari, care il aduc, in mod voit de catre autorul-personaj, la limita subzistentei, se intrezareste o oportunitate de scapare din acest mod de viata in momentul in care se anunta un viitor urmas.

Personal imi place foarte mult Orwell, am mai citit, pe langa Aspidistra, Ferma Animalelor, 1984, Zilele birmaneze, mai am pe teava Omagiu Cataloniei. Stilul de scriere este unul simplu, aluziv, se vede clar profesia de reporter a lui Orwell. In plus formatul de buzunar al cartilor (publicate de Polirom) imi place, facandu-le usor de citit. Steinbeck ramane totusi preferatul meu, desi nu cred ca ii pot incadra in aceeasi familie de scriitori pe cei doi.